Cat credeti ca valoreaza serviciile pe care le oferiti?

Aceasta e una dintre numeroasele intrebari la care a trebuit sa raspund ieri, in cadrul celui de-al doilea interviu la care am fot invitata sa particip alaturi de alti 30 de candidati.

Postul pentru care aplicasem: manager de proiect pentru una dintre cele mai importante companii de servicii cloud si arhivare digitala din Romania. Recunosc ca aveam ceva emotii, cu atat mai mult cu cat, dupa primul interviu nu am plecat cu o impresie placuta.

Domnisoara Specialist HR, dupa ce mi-a analizat plictisita CV-ul si referintele, a considerat ca este momentul oportun sa-mi faca un tur virtual al companiei, insiruindu-mi timp de 10-15 minute numeroasele proiecte pe care le desfasoara si cat este de minunat sa activezi aici, printre profesionisti, lasand la o parte sansele de a face o cariera, de a avansa, bonus-urile si servicii salarizare de invidiat, spunea dansa, este cu mult peste ceea ce voi putea vreodata primi la concurenta! Neintelegand aceasta abordare (parand ca nu eu imi dau concursul) dar m-am gandit ca poate totul face parte dintr-o noua strategie de a-ti gasi si prinde in “capcana” omul potrivit. In momentul in care am ales sa-mi depun CV-ul pentru acest post, eram deja destul de bine informata atat despre companie cat si despre salarizare, mediul de lucru si sansele de asccesiune, totul parand sa corespunda cerintelor mele. Din pacate, al doilea interviu nu a decurs deloc conform asteptarilor! Fusesem informata ca interviul urma sa aiba loc cu unul dintre directori, despre care la primul interviu auzisem numai cuvinte de lauda.

 Trecand peste analiza CV-ului si peste aceeasi reclama a companiei de care avusesem parte si prima data, acesta m-a interogat contra-cronometru, pentru ca in cele din urma sa ajungem si la discutia inevitabila despre salariu! Aici lucrurile s-au impotmolit, iar domnul director, vizibil deranjat de zambetul meu la auzul sumei propuse ma intreaba afisand o atitudine superioara: Dar dumneavoastra cat credeti ca valoreaza serviciile pe care le oferiti? Dupa alte 10 minute de discutii despre ce inseamna in opinia mea o oferta de salarizare pe masura serviciilor oferite, i-am strans mana si i-am urat succes in abordarea unui manager de proiect! I-am sugerat sa caute la sectiunea voluntariat!

One night with the king

„One night with the king” sau „O noapte cu regele” este un film regizat de către Michael O. Sajbel, care aduce în scenă actori precum Tiffany Dupont, Luke Goss, John Rhys-Davies, James Callis. Filmul reflectă povestea biblică a unei tinere evreice care schimbă destinul unui întreg popor prin puterea iubirii şi a credinţei sădite în ea.

Acţiunea începe cu un complot la curte din cauza căruia Vassti, regina persană este detronată printr-un decret regal, drept pentru care regele Xerxes (Luke Goss) este nevoit să organizeze un concurs pentru a-şi alege o altă soţie. Aici intră în scenă Hadassah (Tiffany Dupont), o  tânără evreică, rămasă orfană şi crescută de unchiul său Mordecai (John Rhys-Davies). Mordecai o ajută să-şi ascundă originea rebotezând-o  „Esther” (Estera). Aceasta reuşeşte să cucerească inima şi mintea regelui prin căldura, candoarea şi inocenţa sa, învăţându-l ce este onoarea şi iubirea şi transformându-l în ceea ce nicicând nu ar fi sperat sa fie: un rege care îşi pune poporul mai presus de orice război sau orice îndatoriri politice. Ca să scape viaţa israeliţilor, Estera trebuie să-şi rişte însăşi viaţa ei încălcând decretul şi înfăţişându-se în faţa regelui fără să fie chemată.

„One night with the king” imprimă imaginea unei femei care dincolo de statutul de regină ştie să joace rolul de soţie şi de femeie înţeleaptă. Mai mult decât un simplu film, „O noapte cu regele” este o poveste de dragoste care pune accent pe credinţă, onoare, puritate, putere, pe iubire mai presus de orice. E o poveste care merită cu siguranţă să fie vizionată şi nu doar de către femei.

Fast & Fixed- concept

Salutare,
Astazi, despre conceptul stomatologic Fast & Fixed! Va intrebati probabil ca si mine, ce reprezinta , unde, cum? Ei bine, pentru cunoscatorii  de minimala limba engleza, traducerea este simpla : „Rapid si fixat”. Mot-a- mot nu suna bine, insa nu romanii l-au inventat!
Conceptul a fost introdus pentru prima de compania ( daca se poate numi asa) internationala Bredent! Mai degraba putem spune ca Bredent este un colos medical stomatologic international, cu bazele stabilite in Germania. Aici,doctorul Georg Bayer, a inventat si introdus pentru prima oara procedeul si sistemul , oarecum controversat.
Motivatia?  Avantul tehnologic confortabil spre care multi dintre noi tindem, si de asemenea, viteza nivelului de trai, viteza spre  care aspiram cu totii, si daca nu, suntem impinsi de societate!
Astfel, cererea pacientilor pentru o rezolvare cat mai rapida si usoara  a unor probleme suparatoare si grave, avand in vedere ca pentru serviciul fast and fixed, se califica dor pacientii care au nevoie de un implant dentar,  l-a facut pe doctorul Bayer sa persevereze in cautarea , gasirea si punerea in practica a unei solutii ideale.
In acest sens, fie ca te numeri printre cei cu o problema veche si grava cum ar fi parodontoza, sau pur si simplu ai nevoie de un implant multiplu, probleme care deunazi si-ar fi gasit rezolvarea doar printr-un lung proces al unor nenumarate vizite la cabinetul stomatologic, pentru extractii, tratamente si implanturi sau ( de obicei, pentru cazurile grave) fixarea unei proteze, partial, sau total, acum prin procedeul si serviciile fast and fixed, te poti prezenta la clinica stomatologica dis de dimineata , parasind incinta cu problema dentara in totalitate rezolvata , cateva ore mai tarziu.  Din punctul meu de vedere, si probabil informatiile mele sunt inca incomplete, singurul inconvenient ar fi anestezierea totala, pe perioada interventiei!
Pe data viitoare!

Baieti

Baieti din ziua de azi, e clar ca nu mai stiu sa se comporte cu o fata. Nu c-as vrea eu sa vina printul din povesti, gen barbatul lui aia care aduna cenusa, dar nici cum sunt majoritatea de azi. Ca exemplu, te combini cu unu, dupa 2 zile in care parca te tot implora el, si de mila, iti zici, hai sa-l accept pe ratatul asta, il mai schimb eu in timp, decat solo, merge asta de o tura. Bun, ii zici da, dupa tipul, a doua zi te ignora . Si peste vreo sase ore iti da un biletel, ca pe vremea cand strabunica strabunii citea in poeziile stricate a lui Eminescu.
Si in biletel scria ceva de genul, Nu mai vreau sa fiu cu tine, sunt cu alta acum. Nu te supara.” La citirea biletelului, parca eram amuzata, dar si confuza, si atunci cu cea mai mare bucurie care putea fi la mine in inima, l-am intrebat de cand e cu noua lui gioarsa. Sa recunosc, decat o relatie ca asta, mai bine solo, si sincer, am avut si eu partea mea de vina, cand m-a intrebat daca eu am ceva, am zis ca nu . Am mintit si eu, da si nu imi e teama sa recunosc. Dar si el era prost, daca vroia putea fi cu ambele, fara ca eu sa-mi dau seama, si daca imi dadeam, poate nu-mi pasa. Sau toata copilaria asta a fost ca o razbunare din partea lui, nu cred ca a fost la prima tentativa, pentru simplul fapt ca cica vara cand am fost cu el, nu-i acordam atentie si nu aveam timp de el niciodata. Si ma doare sincer, ca-i distrug visul , speranta ca eu il plac. Sunt foarte sigura, ca cineva isi va da seama despre ce specimen vorbeam, si ii va spune a doua zi. Dar asta-i viata, macar atunci nu-mi va mai zice ca eu il pipai, in caz ca mana lui se afla pe langa mine.
Mai sunt acei baieti, care ti-au placut vreo cinci minute, dupa care le dai de inteles ca-i placi, si peste cateva zile iti dai seama ca ti-ai facuta singura nodul. Ei cred ca le apartii, chiar daca te chinui sa scapi de ei. Dar a doua oara n-o mai fac, cel putin sper.

Eu mai am darul de a ma indragosti de necunoscuti, pur si simplu vad unul, gata, gandul meu e plin cu imagini cu el. Chiar daca nici nu stiu cum il cheama.
Am o intrebare, de ce toti tipii se uita la fundul unei tipe , si zic “ce buna e asta” , deci acum pe bune , termenul “buna” se refera doar la marimea , forma fundului?
Si imi provoaca o stare de parca as merge cu titanicul pe strd lucian blaga, cand vad fete inebunite dupa stilul ala de baieti, cocalari/minimalisti sau ce alte genuri mai exista, dar parca cand ii vad ma apuca rasul, cand am chinui sa vad care e baiat si care e fata, ca mabii au pantaloni colorati si stramti. Si cat despre posterior nu de putine ori, cel al baiatului e mai bombat decat al fetei. Deci putem zice depsre ala ca e bunoc? Functioneaza si la genul masculin?

Si sa nu uit, cum barfele despre mine prin clasa se inmultesc, dar motivele inca nu le pricep, si nici nu cred ca voi reusii candva, lumea aia mica de 21 de elevi, dintre care o patrime, n-are alceva de lucru pe acasa ,decat sa zica despre mine , si nu ma mir de ce sughit. N-au altceva mai bun decat sa se gandeasca la modul in care vorbesc, la cine iubesc eu , pe cine mai jignesc eu, cum imi sta cu nou tunsoare, cum imi sta machiata nu stiu cum, cum stau blugii pe mine, etc. De parca la scoala ar trebui sa arati perfect , poate unele , mie nu mi se pare , ca nu merg in club , asa ca n-am motiv sa ma machiez diferit si sa stau o ora dimineata sa-mi stea parul ca si iesita din revista. Imi zice azi un prunc din clasa , ca cica el stie pe cine iubesc eu , si eu sunt in limba dupa el , si el nici macar nu am saluta . Am ramas gen ,,wtf?! tii rau?” de unde sa stie el pe cine plac, si faza ca ma ignora e cea mai mare minciuna, daca ma ignora nici nu ma mai gandeam la el , ce naiba. Ca nu-s proasta.Si tot ce mi-am propus am reusit, chiar daca atunci sau dupa putin timp. Important e ca ambitia de care am parte, nu ma lasa sa ma dau batuta.
Dar am avut si eu norocul ca orice fata, sa dau peste cativa, care chiar m-au iubit, si nu m-au vrut doar pt imagine, sa aiba cu cine se afisa.

O bucata

Pentru început o să vorbesc despre un anime foarte drag mie: One Piece.

Este unul dintre cele mai renumite anime-uri din Japonia. Prima apariţie pe micile ecrane a fost pe data de 20 Octombrie 1999 şi continuă încă să fie difuzat.

Este unul din anime-urile cu care eu am crescut şi cu ajutorul căruia eu am învăţat limba italiană (îl urmăream în vremea aceea pe Italia 1).

Deşi are o vechime de mai bine de 10 ani, pentru că manga a apărut pentru prima oară în august 1997 acţiunea nu a devenit plictisitoare ca în renumitul serial Tânăr şi Neliniştit (proastă comparaţie, dar trebuia să scot în evidenţă acest lucru), personajele sunt din ce în ce mai interesante, iar lumea în care totul se petrece este tot timpul mai originală.

După cum spuneam, manga a apărut în anul 1997, este scrisă de Eiichiro Oda şi în momentul în care acesta s-a  apucat de realizarea acestei cărţi s-a inspirat dintr-o altă manga: Dragon Ball (un alt anime mult prea bestial).

Oda spune că îşi plănuise ca toată povestea One Piece să dureze 5 ani, îi plănuise chiar şi finalul, dar în timp a descoperit că-i place prea mult şi s-a decis să continue să scrie, neştiind însă pentru câţi ani. Totuşi, în iulie 2007 acesta a declarat că indiferent de cât de mult va mai dura, finalul va fi acelaşi pe care îl plănuise de la bun început.

Povestea urmăreşte aventurile unui puşti în vârstă de 17 ani pe nume Monkey D. Luffy, care doreşte să devină Regele Pirat. Acesta a căpătat abilităţi supernaturale după ce a mâncat un fruct magic numit Devil Fruit.

Omul care l-a inspirat în decizia sa a fost un renumit pirat pe nume Shanks. Cu timpul, dorinţa sa de a deveni pirat şi a avea propriul său echipaj s-a îndeplinit. Împreună cu echipajul lui, format dintr-un doctor, un bucătar, un muzician, un constructor de nave, un arheolog, un lunetist, un spadasin şi un navigator, a început să caute renumita comoară a Regelui Pirat Gold Roger, numită One Piece.

Acţiunea se petrece în 2 oceane despărţite de un munte imens care se numeşte Red Line.

Grand Line este o mare care este perpendiculară pe Red Line şi care este împărţită în alte 4 mări: North Blue, South Blue, East Blue şi West Blue. Grand Line este înconjurată de 2 regiuni numite Calm Belts, unde nu există aproape deloc vând şi curenţi, şi care sunt locuite de monştri marini.

Aceste Calm Belts reprezintă bariera care îi impiedică pe cei care doresc să intre în Grand Line. Totuşi cei din Marină se pot plimba nestingheriţi prin aceste ape şi îşi pot masca prezenţa folosind un obiect numit Sea Stone. Cei care nu fac parte din Marină trebuie să folosească sistemul Reverse Mountain pentru a putea trece pe partea cealaltă. Reverse Mountain reprezintă locul unde se strânge apa din toate cele 4 mări.

A 2-a jumătate a Grand Line care se află la cea de a 2-a intersecţie cu Red Line se numeşte New World.

În Grand Line vremea este foarte ciudată şi foarte schimbătoare, lucru care face să fie foarte greu de navigat. De aceea nici un fel de sistem de navigare cunoscut de oameni nu funcţionează. Există totuşi un obiect care îi ajută pe cei mai curajoşi să navigheze apele tulburi ale Grand Line, acest obiect se numeşte Log Pose şi analizează de obicei câmpul magnetic pe care fiecare insulă îl are.

În această lume se întâlnesc tot felul de lucruri ciudate, cum are fi den-den-mushi (este un fel de telefon mobil), dials, care sunt un fel de scoici, care se găsesc numai pe o anumită insulă şi cu care poţi stoca sunete, voci, chiar şi foc şi vânt. Întâlnim şi acel Devil Fruit care oferă posibilitatea celui care l-a mâncat să posede anumite abilităţi supraomeneşti. Există 3 tipuri de devil Fruit:

-  Zoan Fruit care permite celui care a mâncat fructul să se transforme parţial sau total într-un animal.

-  Logia Fruit care îi conferă „posesorului” posibilitatea de a controla natura.

-  Paramecia/Paramythia este fructul care conţine toate abilităţile celorlalte 2 fructe.

Cei care au mâncat Devil Fruit nu pot înota. Dacă au intrat în apă chiar şi parţial aceştia îşi pierd atât abilităţile, cât şi puterea.

Anime-ul conţine până în prezent un total de 402 episoade, fiecare episod fiind difuzat în zilele de duminică în Japonia. Pe net ele sunt disponibile din a 2-a zi de la data difuzării.

Prietenie

Dragii mei, nu ne-am mai “auzit” de mult :) Multe lucruri s-au întâmplat de atunci: s-au preconizat o groază de cutremure mult prea periculoase pentru ţara noastră, unele “vedete” au fost date afară de la locul de muncă în direct la Bahmu (mulţi au făcut mişto pe tema asta), Rihana cică s-a împăcat cu Chris Brown, Brad Pitt cică i-a dat papucii lui Angelina Jolie pentru că aceasta nu a vrut să se căsătorească legal cu el, dar între timp s-au împăcat sau nu s-au certat niciodată :) Deci câte şi mai câte.

Eu nu pot să mă laud cu lucruri cu care aceste importante sau mai puţine importante vedete se dau în “stambă”.  Pot spune că am avut până acuma nişte zile cât se poate de normale, am avut parte de nişte lucruri care poate nici măcar nu merită menţionate, dar care nu înseamnă că nu m-au afectat într-o mică sau mare măsură. Unde vreau să ajung de fapt este la prietenie. La acei prieteni pe care crezi că poţi să te bazezi, pentru care ai putea să bagi mâna în foc şi la care ţii, dar de fapt aşa ceva nu prea mai există. Am descoperit în aceste zile că una din persoanele pe care o consideram o bună prietenă mi-a demonstrat contrariul după 1 an în care am crezut că o ştiu destul de bine…se pare că am greşit.

Draga mea aşa zisă prietenă tot ce pot să spun este că-ţi urez să ai parte de prieteni aşa cum mi-ai fost tu mie şi doresc să te înştiinţez că roata se schimbă mereu. După cum am mai spus şi într-un alt post: te aştept la cotitura.

Voi, cei de acasă, să nu fiţi dezamăgiţi de această veste, veţi afla în curând că puteţi găsi prieteni fix în locurile în care nu vă aşteptaţi şi veţi fi plăcut impresionaţi de acest lucru. Dar nu vă faceţi nici prea multe speranţe…sunt persoane mai orocoase şi persoane mai puţin norocoase, aşa cum sunt eu…

Dimineata

M-am trezit cam devreme, dar am mai stat in pat…Acum am rămas singură, în sfârşit singură. Toată lumea s-a mobilizat şi a plecat la Biserică.

În mod normal m-aş fi bucurat mai mult dacă rămâneam singură, dar acum nu prea am de ce…. Aştept să înceapă o nouă zi de muncă, să treacă şi această zi şi să vină următoarea şi următoarea şi tot aşa până luni.

Sper ca azi să am o zi mai uşoară la muncă, să nu mai fie atâta agitaţie şi nebunie…chiar am nevoie de puţină linişte.

Vorbesc fără sens…cel puţin aşa mi se pare. Ori îmi este greu să-mi adun ideile, ori m-am dezobişnuit să scriu articole şi am uitat cum este…În fine, nu mai contează. Până una alta vă urez o zi frumoasă, uşoară şi liniştită.